skip to Main Content

Feedback-ul. Îl oferim sau doar vorbim despre el?

Despre feedback se vorbește mult.

În companii, în întâlnirile dintre manageri și echipe, în evaluările de performanță sau în discuțiile despre dezvoltarea profesională.

Știm că este important. Știm că oamenii au nevoie de el. Și, de cele mai multe ori, suntem de acord că ar trebui oferit constant.

Dar cât de des se întâmplă acest lucru în realitate?

Un angajat își îndeplinește responsabilitățile, finalizează proiecte, rezolvă probleme și își continuă activitatea.

Dacă lucrurile merg bine, poate nu primește niciun comentariu. Mai mult, se consideră că își face treaba, așa cum este de așteptat.

Însă dacă apare o greșeală, discuția nu întârzie să apară.

Și atunci, feedbackul apare doar atunci când ceva nu merge bine?
Feedback sau critică?

Uneori, cele două sunt confundate.

„Nu ai făcut bine.”

„Trebuia să fii mai atent.”

„Mă așteptam la un rezultat mai bun.”

Sunt afirmații pe care le putem întâlni în mediul profesional. Dar ce înțelege, concret, angajatul din ele?

Știe ce anume nu a funcționat? Înțelege ce ar putea face diferit? Are ocazia să explice cum a ajuns la acel rezultat?

Feedback-ul constructiv nu înseamnă să evităm discuțiile despre greșeli, ci să le purtăm într-un mod care ajută.

Să explicăm ce nu a funcționat, care a fost impactul și ce ar putea fi îmbunătățit.

PENTRU CĂ SCOPUL FEEDBACKULUI NU AR TREBUI SĂ FIE DOAR IDENTIFICAREA UNEI GREȘELI, CI ȘI GĂSIREA UNEI DIRECȚII PENTRU VIITOR.
Dar feedbackul pozitiv?

De multe ori, atenția se îndreaptă către ceea ce trebuie corectat. Mai rar ne oprim asupra lucrurilor care funcționează bine.

Un coleg a gestionat eficient o situație dificilă. A venit cu o soluție bună. A ajutat echipa într-un moment aglomerat.

Observăm aceste lucruri. Dar le și comunicăm?

Nu este nevoie întotdeauna de o evaluare formală sau de o întâlnire programată.

Uneori, un simplu „Am apreciat felul în care ai gestionat această situație” poate transmite un mesaj important.

Angajatul înțelege că efortul său este observat, iar recunoașterea unui rezultat bun îl ajută să înțeleagă ce merită să continue.

Contează și MOMENTUL

Să ne gândim la un angajat care finalizează un proiect în luna martie.

Pe parcursul activității nu primește prea multe observații, nici pozitive, nici negative.

La evaluarea de la finalul anului află că anumite lucruri ar fi trebuit făcute diferit.

Dar între timp au trecut luni întregi.

Poate că aceleași greșeli s-au repetat. Poate că ar fi putut corecta anumite aspecte mult mai devreme.

Și atunci apare o întrebare:

Dacă nimeni nu i-a transmis până atunci ce ar fi trebuit să facă diferit, cât de corect este să îi spunem abia acum?

Evaluările periodice au rolul lor, însă nu ar trebui să fie singurele momente în care discutăm despre performanță.

UNEORI, O CONVERSAȚIE DE CÂTEVA MINUTE, PURTATĂ LA MOMENTUL POTRIVIT, POATE FI MAI VALOROASĂ DECÂT O DISCUȚIE AMPLĂ, ORGANIZATĂ DUPĂ CÂTEVA LUNI.
Feedbackul este o conversație, nu un monolog

Când vorbim despre feedback, ne gândim adesea la managerul care îi transmite angajatului ce face bine și ce ar trebui să îmbunătățească.

Dar comunicarea nu ar trebui să funcționeze într-o singură direcție.

Poate angajatul are nevoie de mai multă claritate în stabilirea priorităților.

Poate întâmpină dificultăți pe care managerul nu le cunoaște.

Sau poate are o idee care ar putea îmbunătăți modul de lucru al echipei.

Așadar, feedbackul presupune și disponibilitatea de a asculta, de a pune întrebări și de a înțelege perspectiva celuilalt.

NU ESTE SUFICIENT SĂ ÎNCURAJĂM OAMENII SĂ OFERE FEEDBACK. TREBUIE SĂ EXISTE ȘI ÎNCREDEREA CĂ POT FACE ACEST LUCRU.

Și totuși, nu este întotdeauna ușor.

Unii manageri evită discuțiile dificile de teamă că angajații se vor supăra sau că relația profesională va avea de suferit.

La rândul lor, angajații pot percepe o observație despre activitatea lor ca pe o critică personală.

De aceea, CONTEAZĂ NU DOAR CE SPUNEM, CI ȘI CUM SPUNEM.

Contează tonul, contextul, exemplele folosite și disponibilitatea de a purta o discuție reală.

Poate că întrebarea nu este doar dacă oferim feedback…
Ci și ce se întâmplă după ce îl oferim.

Se schimbă ceva? Există mai multă claritate? Angajatul știe ce are de făcut în continuare? Managerul înțelege mai bine de ce sprijin are nevoie echipa?

Poate că nu avem nevoie întotdeauna de mai multe formulare de evaluare, de mai multe întâlniri sau de proceduri mai complicate.

Poate avem nevoie, pur și simplu, să vorbim mai des unii cu ceilalți.

Să spunem ce apreciem. Să explicăm ce nu funcționează. Și să ascultăm atunci când cineva are ceva de spus.

Pentru că FEEDBACKUL NU AR TREBUI SĂ FIE DOAR O CONVERSAȚIE PE CARE O PROGRAMĂM O DATĂ SAU DE DOUĂ ORI PE AN.
AR TREBUI SĂ FIE O CONVERSAȚIE PE CARE NU O AMÂNĂM.
Back To Top
Call Now Button